Vă supunem atenția asupra unei spețe în materie de contencios administrativ privind anularea unei hotărâri de Consiliu Local al municipiului Cluj-Napoca privind trecerea din intravilan în extravilan a unui teren situat în mun. Cluj-Napoca, care sub reglementarea PUG-ului din 1998 figura ca fiind în intravilan, iar printr-o hotărâre de Consiliu Local emisă la nivelul anului 2014 terenul a fost încadrat în categoria extravilan, fără vreun temei legitim, ci exclusiv pe baza oportunității de apreciere a autorității administrative.

Situația nu este una cu caracter singular, în sensul în care administrația poate oricând emite o astfel de hotărâre care să prejudicieze implicit particularul, pe care îl pune în fața faptului împlinit de a fi nevoit să accepte că întregul regim juridic, tehnic și economic al imobilului s-a modificat și prezintă actualmente o altfel de configurație. Problemele care intervin de aici implică dovedirea nelegalității actului administrativ prin care s-a dispus trecerea imobilului din intravilan în extravilan, mai cu seamă în ipoteza în care particularul formulează plângere prealabilă în baza dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar administrația își recunoaște implicit eroarea, admițând plângerea, însă refuză să regleze situația și să emită o altă HCL de reîncadrare în intravilan, situație în care soluția de admitere, în concret, a plângerii nu produce niciun efectiv juridic practic pentru particular. O altă chestiune implică dovedirea unui prejudiciu de natură patrimonială, care cade tot în sarcina reclamantului, pe motiv că de multe ori un particular se poate regăsi în situația în care deține un teren, iar ca urmare a trecerii nelegale a acestuia în extravilan, terenul nu mai poate fi folosit conform destinației sale anterioare, însă nu poate fi valorificat nici raportat la noua configurație, fie pentru că suprafața nu permite valorificarea din punct de vedere economic (spre exemplu edificarea unei hale de de producție care implică automat necesitatea de a avea o suprafață mai mare disponibilă, spre exemplu, de 1.500 de mp), fie pentru că terenul devine, spre exemplu, lipsit de utilitate în acord cu dorința de exploatare a particularului (teren arabil comparativ cu teren pe suprafața căruia se puteau edifica diferite construcții tip locuință familială).

Se poate întâmpla ca particularul să nici nu fie înștiințat de către administrație asupra faptului că imobilul său a trecut printr-o serie de modificări de ordin urbanistic, acest aspect fiind descoperit pur întâmplător, cu ocazia solicitării unui certificat de urbanism, moment care marchează situația cunoașterii modificării regimului. Defavorabil este și faptul că prin această reconfigurare, se poate întâmpla ca doar imobilul unui particular să fie afectat de măsura excluderii din intravilan, în timp ce imobilele aparținând celorlalți particulari să figureze în continuare în intravilan, cu motivarea că administrația are puterea de apreciere și trasare a limitelor intravilanului unei localități. Acest lucru nu poate constitui, în opinia noastră, decât un exces de putere, întrucât în măsura în care rațiunea încadrării imobilului în extravilanul municipiului ar fi fost justificată de necesitatea reconfigurării limitei intravilanului, atunci toate imobilele-terenuri aflate în zona respectivă ar fi trebuit trecute în extravilan. Astfel, ar fi nejustificat ca terenurile situate în imediata vecinătate a imobilului trecut în extravilan să figureze în continuare în intravilan, iar terenul în cauză în extravilan, căci acest lucru înseamnă că selectarea imobilelor care rămân în intravilan și a celor care trec în extravilan nu s-a făcut în baza niciunui criteriu evidențiat de vreun interes de ordin public.

Astfel, la nivel doctrinar s-a stabilit că puterea discreționară recunoscută administrației este depășită, iar măsurile dispuse reprezintă exces de putere ori de câte ori se constată existența următoarelor situații: nu există o justificare rațională a măsurilor dispuse, inclusiv în situațiile în care se stabilește un tratament juridic diferit pentru situații identice sau un tratament juridic identic pentru situații diferite, respectiv prin măsurile dispuse administrația limitează în concret exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale, fără a exista o justificare rațională care să reprezinte, în special, existența unui raport adecvat între aceste măsuri, situația de fapt și scopul legitim urmărit[1] Această transpunere doctrinară a noțiunii de exces de putere se poate plia pe particularitatea unei astfel de spețe.

Trebuie să cunoașteți că în măsura în care vă regăsiți într-o situație asemănătoare, puteți solicita inclusiv daune-interese pentru prejudiciul patrimonial, cu condiția dovedirii acestuia. Potrivit prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. Potrivit art. 1.349 alin. (1) Cod Civil  orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obieciul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Așadar, temeiul angajării răspunderii civile delictuale vizează adoptarea Hotărârii de Consiliu Local privind trecerea nelegală a imobilului din intravilan în extravilan, în lipsa justificării unui interes legitim public la momentul adoptării măsurii de exludere din intravilanul municipiului Cluj-Napoca a imobilului. În continuare, din perspectiva prejudiciului, prevederile art. 1.357 Cod civil reglementează următoarele: cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să-l repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. De asemenea, potrivit art. 1.381 alin. (1) Cod civil, orice prejudiciu dă dreptul la reparație. Ca atare, prejudiciul încercat este reprezentat de imposibilitatea obiectivă de a dispune și a folosi terenul, în condițiile în care nu i-ar mai deservi niciunei utilități particularului din prezent. Mai mult, așa cum am arătat, dacă anterior terenul putea fi utilizat din punct de vedere economic prin posibilitatea edificării unei construcții tip locuință pe suprafața acestuia, iar prin trecerea lui în extravilan, în mod evident acest aspect ar fi prohibit, putem discuta inclusiv de o pierdere suferită din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 1.385 alin. (3) Cod civil. Nu mai discutăm despre faptul că un teren situat în extravilan valorează semnificativ mai puțin decât unul aflat în intravilan, sens în care pierderea suferită s-ar raportat inclusiv din această perspectivă. 

 Concluzionând, modificările în regim urbanistic pot surveni ad-hoc, fără cunoștința dvs, urmând să aflați de acest aspect cel mai probabil într-un timp îndelungat. Cu toate acestea, este important să cunoașteți că aveți dreptul să acționați în vederea protejării drepturilor și intereselor dvs. legitime și că puterea discreționară a administrației de a decide aceste modificări, fără a avea la bază un temei legitim, temei care depinde de particularitatea fiecărei spețe, poate fi cu certitudine cenzurată în fața instanței de judecată, printr-o soluție favorabilă.  

____________

[1] Andreescu Marius, Unele probleme ale puterii discreționare și și ale excesului de putere în activitatea autorităților statului, Pandectele Române nr. 12/2012, https://sintact.ro/#/publication/151005636?keyword=exces%20de%20putere&cm=SFIRST